Cu toţii gestionăm o multitudine de situaţii şi experienţe, avem perioade relaxante sau solicitante şi reuşim să le facem faţă în ritmul şi stilul propriu. Uneori întindem coarda considerând că suntem ok chiar dacă mai scurtăm nopţile, sărim peste mese sau ne prinde o oră târzie la birou. Atât timp cât aceste obiceiuri au o durată limitată şi revenim la un echilibru, putem fi în regulă. Important este să fim atenți atunci când ceva începe sa ne perturbe, afectându-ne calitatea vieții.
Când să iei în calcul discuția cu un psiholog
Printre semnalele care ar trebui să te facă să te gândeşti la discuţia cu un specialist se numără următoarele situaţii:
La nivel individual
- simţi că nu te mai bucuri la fel de viaţă, energia ta a scăzut considerabil
- nu reuşeşti să scapi de stres de ceva vreme, te simţi copleşit
- treci printr-o situaţie de criză în urma unor evenimente neaşteptate
- ai tulburări de somn (insomnii, hipersomnii), oboseală accentuată, epuizare fizică sau psihică
- te confrunţi cu tulburări alimentare: bulimie, anorexie, mâncat compulsiv
- ai simptome fizice care te îngrijorează, iar analizele nu identifică ceva anume
- prezenţa bolilor cronice, autoimune, neoplazii
- calitatea rezultatelor şi performanţelor profesionale scade
- te confrunţi cu efectele unor traume, ai coşmaruri, flashbackuri, hipervigilenţă
- simţi că nu iţi poţi reveni după pierderea unei persoane dragi
- ai trecut printr-un divorţ sau o separare
- ai trecut printr-o experienţă care ţi-a pus în pericol viaţa (accident, calamităţi, etc.)
- ai fost în situaţii de abuz emoţional, fizic, sexual
- ai o stare emoţională persistentă (furie, frică, vinovăţie, ruşine, durere) sau dispoziţie depresivă
- ai o fobie sau mai multe care iţi creează limitări semnificative
- prezenţa anxietăţii accentuate şi a atacurilor de panică
- prezenţa gândurilor obsesive şi a compulsiilor
- modificarea viziunii asupra vieţii, o lipsă de sens, plâns facil, renunţarea la activităţile care iţi făceau plăcere
- încredere scăzută în propriile forţe
- ai dificultăţi în a gestiona schimbările
- încerci să scapi de unele comportamente nocive (consum de alcool, substanţe psihoactive, fumat, jocuri de noroc)
- tulburări de personalitate sau alte tulburări psihice
- alte situaţii în care confortul psihic este afectat
În plan relațional
- te confrunţi cu probleme de comunicare şi relaţionare, dificultăţi în a construi şi menţine relaţii, retragere socială, relaţii toxice
- simţi că alegi parteneri nepotriviţi sau relaţiile tale de cuplu au eşuat
- conflicte, distanţare în relaţia de cuplu
- te confrunţi cu dificultăți în a gestiona probleme de adaptare sau comportamentale ale copiilor sau adolescenţilor
Te poţi adresa unui psiholog nu doar pentru a rezolva o problemă, ci şi pentru a învăţa sau dezvolta abilităţi noi. De asemenea, poţi afla ce profesie ţi se potrivește cu adevărat, care sunt domeniile şi joburile potrivite pentru tine.
Scopul intervenţiei psihologice
În funcţie de specificul solicitării şi al contextului fiecărei persoane specialistul va decide care este tipul de demers potrivit pentru intervenţie. Scopul acesteia are în vedere următoarele aspecte:
- funcţionarea mai bună şi sănătoasă a psihicului şi a corpului
- stabilizarea funcţionării
- depăşirea situaţiilor de criză, crearea unor noi strategii de adaptare
- creşterea stării de bine personală, a stimei de sine, a echilibrului interior
- creşterea capacităţii de a gestiona emoţiile
- creşterea calității vieţii
- procesarea şi vindecarea traumelor
- prelungirea duratei de viaţă
- îmbunătăţirea relaţiilor
- dezvoltare personală
Din păcate, încă sunt situaţii în care oamenii, neavând informaţiile adecvate despre importanţa şi beneficiile intervenţiei psihologice, aleg să rămână în propria suferinţă, considerând că trebuie să-şi ducă povara mai departe. Şi în felul acesta merg la drum cu „un sac cu bolovani în spate” care ii încetineşte, îi limitează, le consumă energia şi resursele, ţinându-i prinşi în aceleaşi mecanisme care le creează disconfort şi care ajung să se cronicizeze cu timpul.
Diferenţa dintre psiholog şi psihiatru
În multe situaţii apare confuzia între activitatea psihologului şi cea a psihiatrului. Diferenţa dintre psiholog şi psihiatru este dată în primul rând de faptul că ei sunt absolvenţi de facultăţi diferite, respectiv psihologie şi medicină. Apoi de faptul că intervenţia psihologică se face folosind diverse tehnici şi strategii terapeutice, dar fără a folosi medicaţia, în timp ce psihiatrul este specialistul care poate prescrie tratamente medicamentoase atunci când intensitatea simptomelor este ridicată sau în cazul patologiei severe. Confuzia apare şi datorită faptului că psihologul clinician şi psihiatrul împart o arie comună în activitatea lor, aceea a evaluării clinice. De asemenea, sunt psihiatri care au parcurs formări în psihoterapie, putând astfel face intervenţii terapeutice asemenea psihoterapeuţilor. Psihologul poate lucra în echipă terapeutică cu psihiatrul, dar şi cu alţi specialişti în funcţie de situaţie.
Concluzii
Cu cât intervenţia psihologică se face la momentul potrivit, cu atât se poate vindeca sau ameliora problema mai ușor. Totodată scad şansele apariţiei unor complicaţii sau a cronicizării unor simptome sau tulburări.
Un rol important în reuşita intervenţiei îl are calitatea relaţiei terapeutice care se construieşte între specialist şi client. Ea reprezintă un predictor pentru succesul intervenţiei alături de celelalte aspecte implicate, susţinând lucrul terapeutic de explorare, reglare emoţională şi atingere a obiectivului. Cei doi dezvoltă o alianţă pentru atingerea obiectivului clientului. Acest parteneriat se bazează pe acceptare, respect, încredere, empatie, susţinere, autonomie, grijă ca tu să fii bine.
Lasă un răspuns